Despre tine

 

Cred ca am pierdut sirul datilor in care am inceput sa scriu partea asta. Si nici macar nu stiu sa zic de ce nu am reusit sa termin de scris pana acum. Am inceput in diferite moduri, de fiecare data imi veneau alte idei de a asterne cuvinte, alte moduri de a lega frazele intre ele. Ba ma justificam, ba eram vorbarie lunga, ba ma impotmoleam la aranjarea in pagina. Ca si cum una dintre astea ar fi in vreun fel decisiva. Dar cred ca asta se trage  cumva de la o forma de egoism. Adica altruism din egoism. Cumva erau pe acelasi palier dorinta de a iti face o super surpriza, cu dorinta de a trai placerea de a-ti fi facut o super surpriza.

 

Vezi cum sunt prajiturile astea? Pe care stim de unde le-am cumparat. Si stim in mainile cui sunt, si unde eram asezate cand am facut poza. Imi vine sa fac paralela asta. Doua prajituri facute dupa aceeasi reteta, care aparent arata identic si ar trebuie sa aiba si acelasi gust, si doua mimoze, sa le zicem, nume de cod OL. Par fitoase, par din alt registru, par facute dupa aceeasi reteta, daaaar, nu sunt nici fitoase, si cred ca nici dupa aceeasi reteta. Adica doar baza (una bucata ovul cu una bucata spermatozoid).

 

Imi amintesc bine perioada in care am inceput noi sa vorbim mai mult dar nu imi amintesc cu exactitate momentul in care ne-am cunoscut. Pareai putin simandicoasa dar nu imi displacea asta.Ba mai mult, chiar imi placea. Nu stiu de ce in general oamenii atribuie acest adjectiv cu o conotatie negativa. Pt mine e chiar pozitiv. Imi place sa cred despre mine ca sunt simandicoasa, in consecinta e bine ca si prietenii mei sa fie asemenea.

 

Nici nu stiu daca ar trebui sa fac o simpla insiruire de adjective, unele considerate pozitive, altele considerate negative… Adica pentru mine nu e multumitoare o lista dupa doua puncte. Si am impresia ca nici pentru tine. O sa incerc deci sa fac o insiruire de… fraze. Repet, o sa incerc.Evident tot ce spun e bazat pe putina vreme petrecuta impreuna. Zic putina pentru ca viata e lunga. Si daca am fi deja la punctul de "multa vreme", am putea parea batrane, plictisite.

 

Frate frate dar branza-i pe bani. Mi-as dori sa pot aplica mai des treaba asta. Mi se pare ca tie iti iese bine. Si de foarte multe ori aduce numai lucruri pozitive. Adica nu tu frustrari nu tu certuri nu tu bla bla.

 

Repetitia e mama invataturii. Poate tind sa generalizez asta la toata personalitatea ta din cauza repetitiilor pe bune. Dar nu cred ca gresesc.

 

Cine se scoala de dimineata, departe ajunge. NOT. Cine se scoala de dimineata, doarme putin, YES. Ajungi la destinatie oricum.

 

Cere si ti se va da. De la cine poti, de la energii, de la univers, de la cunoscuti si prieteni. Ai visuri, planuri marete, obiective fixe de la care nu te abate nimeni.

 

La mamaliga mare vin multe haimanale.Cam asa "e oamenii" care nu-ti plac. Pe sistemul "la munca nu la intins mana".

 

E mai prost cine se ia cu prostul. Vezi tu…uneori duc lipsa de intelepciunea asta.

 

Daca prostia ar durea, multi s-ar tavali in chinuri. Drumurile vietii ne duc pe carari nebanuite. Nu avem noroc sa intalnim doar oameni de calitate. Tine de noi sa facem selectie.

 

Ce poti face singur, nu astepta de la altii.Desi risti ca munca sa fie facuta de doua ori, mai bine sa faci tu asa..pentru siguranta.

 

Nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala.Chiar te apreciez pentru asta (evident ca nu numai). Te abti inclusiv de la sfaturi chiar si pentru oamenii care poate ar avea nevoie, din discretie.

 

Cand ai pierdut razboiul cu propria constiinta, ai castigat. Asta e o virtute. Sa ramai cu constiinta curata, impacata sau cum vrei sa ii mai spui. Bravo

 

Cu schiopii in loc de sezi, te inveti saschiopatezi. E pe sistemul "ai grija cu cine stai la masa". E important sa fii selectiv cu oamenii pe care ii vrei (sau nu) langa tine.

 

Capra moare de raioasă, si tot cu coada pe sus. Pffff o sa ma cam repet, dar cam asa e viata, raportata la oamenii din jurul nostru.

 

Darul nu dupa marime, ci dupa dragoste se pretuieste. Cred ca marile emotii si fericiri din viata ta sunt date de lucrurile marunte, de o poza, un peisaj, un pupic. Mai ales un pupic apasat.

 

Cine cauta iepuri in biserica, se intoarce fara vanat acasa. Trebuie sa invatam in viata sa stim unde, cum si cand sa cerem. Asa cum faci tu.

 

Sa stii ca toate astea desi la general, sunt despre tine. Despre faptul ca ai reusit sa intelegi astea de la viata, ca ai reusit sa ti le insusesti. Despre cum te iubesc si te apreciez pentru daruire, pentru cum zambesti, pentru toate "iiiiiiiiiiiiiiii-urile", pentru diplomatie. Pentru ca esti frumoasa si canti minunat. Pentru ca esti selectiva dar modesta. Pentru ca nu vorbesti mult si pentru ca esti incapatanata. Pentru ca iti place sa dormi dimineata si nu vrei sa bei ceai seara. Pentru ca un ruxat si o bucata de paine e suficient. Pentru munca noastra part-time. Si, pentru toate momentele noastre de azi înainte. 

Despre Alexandru Diaconescu

E trecut de miezul noptii si desi ar trebui sa dorm imi astern gandurile pe aceasta pagina. Fac asta pentru ca simt nevoia, pentru ca am promis sau din alte motive pe care le tin ascunse pentru totdeauna sau poate doar pentru o vreme. Voi scrie despre Alexandru Diaconescu. Va fi greu sa nu ma abat, sa nu fac conexiuni sau sa nu fiu subiectiva. Dar voi incerca. Si mai mult decat atat, am incredere ca asa va fi.
Alexandru Diaconescu este un baiat care sare imediat de un sfert de secol. L-am vazut prima data intr-o sala de dans, zi in care mi-a atras atentia doar pentru cateva secunde, cu timiditatea lui si pantalonii de trening :)
Au trecut ceva luni de atunci, l-am descoperit cu fiecare privire, fiecare zambet, fiecare gest, fiecare respiratie. Cu fiecare secunda, minut, ora ... cu fiecare nou episod fericit sau trist, banal sau emotionant.
Imi amintesc fiecare tremurat de voce sau de mana, fiecare sarut, fiecare mesaj. As putea scrie pagini si pagini. Nu ai cum sa vorbesti despre el in doua randuri, in trei cuvinte sau in zece gesturi.
E un om cu ambii poli imbinati. Cald dar rece. Decis dar vesnic indecis. Foarte usor de multumit dar parca vesnic nemultumit. Timid dar cu tupeu. Calm dar care pare sa explodeze in fiecare secunda.
Ii place sa fie in centru atentiei, ii place sa primeasca aprecieri, complimente. De multe ori exagereaza in gesturi sau replici doar pentru a atrage atentia asupra sa. Simte nevoia sa fie inconjurat de oameni dar se satura repede. Spatiul sau intim este foarte greu de invadat. Desi are multi prieteni, prieteni adevarati sau doar prieteni de pahar, foarte putini ar reusi sa il caracterizeze. Poate doar din comoditate sau pentru ca este greu sa-l faci pe Alexandru sa se deschida. Nu va spune niciodata secretele sale. Tine atat de mult la asta incat si el uita de multe ori cine este si ce vrea. Stie foarte bine ca informatia inseamna putere si de aici o introversie exagerata.
Sigur, nevoia aceasta de atentie dar de libertate provine din copilarie. O ingradire ce nu a permis nici macar exprimarea unor idei, a dus in timp la ceea ce se numest blocaj in comunicare. O educatie severa, bazata pe pedeapsa nicidecum pe motivare prin recompensa, l-a dus pe Alexandru Diaconescu la punctul in care aproape nimic nu il mai motiveaza. Nu il mai motiveaza sa spere, sa creada, sa isi doreasca. Aproape in pragul indiferentei, cu greu se gandeste sa lupte pentru un obiectiv. Este chiar "dependent de nefericire", un concept relativ nou pentru psihologie dar care exprima ca devenim ca si adulti dependenti de starile traite in copilarie.
Ii este teama de esec si de aici refuzul de a pune lucruri la cale. Are o nesiguranta pe care o mascheaza in spatele baiatului smecher care face ce vor muschii lui, care are lumea la picioare.

Cu toate acestea, Alexandru Diaconescu este tandru, afectuos, cu simtul umorului. Sufletist si emotiv. Un prieten de nagejde daca stii sa te vinzi bine in fata lui. E tipul "carpe diem" langa care este greu sa te plictisesti. Te face sa te simti bine, iti descreteste fruntea, te tine pe jar, pune sare si piper.

esteristele

Cu dedicatie pentru colegele mele dragi, esteristele alea de la etajul 2.
Nu stiu daca o sa fie o telenovela. Dar, stiti cum e: "Viata bate filmul!"